În florilegiul aparițiilor muzicologice înscrise sub cupola Centenarului Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, negreșit locul principal revine celor două volume dedicate istoriei muzicii naționale, ce acoperă perioada de la începutul secolului al XVI-lea până în prezent. Este vorba despre un demers științific de o anvergură și o consistență excepționale, la care au contribuit colegial numeroși membri ai breslei, sub coordonarea doamnei Valentina Sandu-Dediu și a domnului Nicolae Gheorghiță. Tuturor le adresez, în nume personal și în numele instutuției, mulțumiri și felicitări, pentru finalizarea acestui proiect, pe cât de amplu, pe atât de dificil de realizat, atât sub raport hermeneutic, cât și conceptual.
Lucrarea etalează într-o manieră sintetică unitară, într-un stil modern și alert — degisur, într-o derulare etapizată — o perspectivă novatoare asupra evoluției fenomenului sonor autohton, indiferent că se referă la vechi muzici sacre ori profane, la folclor, la instituții de profil sau la principalele direcții de creație din sfera praxisului artistic aferent patrimoniului fonic de factură savantă, de divertisment, de jazz. Un lucru demn de semnalat vizează împrejurarea că analizele, cercetările, exegezele subiacente nu rămân cantonate în trecutul mai apropiat sau mai depărtat, ci se proiectează convingător în actualitatea imediată, ceea ce le conferă un grad sporit de interes și funcționalitate.
Nutresc convingere fermă că tratarea în speță, intitulată generic Noi istorii ale muzicilor românești, va reprezenta cu siguranță, de acum înainte, un reper fundamental în sfera istoriografiei noastre, și totodată un instrument de lucru deosebit de util aflat la dispoziția specialiștilor din domeniu, deopotrivă a profesorilor, studenților, masteranzilor, doctoranzilor din țară și din străinătate, întru cunoașterea și aprecierea corectă a tezaurului aparținător lumii Euterpei din arealul geografic, cultural și spiritual carpato-danubiano-pontic. (Adrian Iorgulescu)
