Inițial, gândisem această expunere introductivă ca fi ind un discurs centrat exclusiv pe ideea de Artă performativă și Spectacol, discurs despre importanța adaptabilității universului spectacular și a metamorfozării produsului artistic în raport cu ritmul social impus de secolul în care trăim. Am realizat că trebuie să mă abat puțin de la traseul propus pentru a vorbi despre climatul cultural românesc și condițiile în care artistul român crează și există, nu cu scopul de a dezvălui în termeni critici puținătatea culturii în peisajul cultural românesc contemporan ci din nevoia de a restitui subiectul acestei cărți prezentului căruia îi aparține.
