Muzici orchestrale românești la Filarmonica bucureșteană, în două studii de caz: Mihail Jora și Paul Constantinescu

Volumul Desielei Ion se încadrează într-o direcție de cercetare remarcabilă, promovată de muzicologii Universității Naționale de Muzică din București, aceea a studierii rolului și influenței ideologiilor asupra creației muzicale autohtone, a criticii, a rolului instituțiilor muzicale și a uniunilor de creație. Informațiile obținute printr-o asiduă cercetare de arhivă sunt prețioase de două ori: prin relevanța muzicologică a datelor, respectiv rememorarea unor realități ale perioadelor totalitariste. Cititorul va avea prilejul de a intra în culisele unei reputate instituții artistice, Filarmonica bucureșteană, și să cunoască parcursul creației muzicale românești prin intermediul celor două studii de caz, admirabil prezentate. Această apariție editorială, care merită deplina noastră apreciere, se adresează tuturor celor interesați de istorie, cultură, artă și muzică.

Gabriel Banciu

Cercetarea Desielei Ion este mai mult decât o reconstituire, din interiorul documentelor de arhivă, a modului cum creația muzicală a lui Mihail Jora și Paul Constantinescu s-a reflectat în programele Filarmonicii bucureștene. În fapt, volumul dezvăluie strategia, mai mult sau mai | puțin camuflată, a regimurilor politice ale secolului trecut de a dicta și impune repertoriile celei mai importante instituții de concert a țării, lucru care face ca volumul să constituie o valoroasă contribuție nu numai pentru muzicologi, ci şi pentru toți cei interesați de politicile culturale și viața artistică și intelectuală din România de dinainte și de după 1945.

Nicolae Gheorghiță

Pornind de la o prealabilă «defrișare» a repertoriului Filarmonicii bucureștene din perioada 1945-1989, volumul Desielei Ion nu urmărește, unidirecțional, istoria și repertoriile instituției, ci mizează pe interconectarea acestui fir narativ cu aspecte legate de climatul politic și ideologic, de societatea și viața muzicală românească a epocii, cu scopul devoalării și înțelegerii unor realități complexe.

Autoarea corelează activitatea Filarmonicii cu cea a Societății Compozitorilor Români — transformată în 1949 de noua putere în Uniunea Compozitorilor din RPR. Pune în evidență amprenta lăsată asupra instituției și, în special, asupra dinamicii repertoriale de fiecare director în parte al ei. Ia pulsul presei românești de profil, ilustrând, în cronicile analizate, mentalități și deformări generate de ideologie. Prind astfel contur diversele schimbări survenite în tot acest timp în planul compoziției românești, al receptării muzicale și al structurării programelor de concert. În acest tablou nuanțat, integrează firesc cele două studii de caz, investigând prezența în viața concertistică a muzicii lui Mihail Jora și a lui Paul Constantinescu. Din nou, nu se limitează la a contabiliza lucrările celor doi intrate în repertoriul Filarmonicii sau frecvența cu care s-au cântat, ci încearcă, de asemenea, să înțeleagă receptarea acestora — marcată în anumite momente brutal de ingerințe politice —, studiind, în acest sens, inclusiv dosarele compozitorilor de la CNSAS. Aprofundând microuniversul Filarmonicii din București, Desiela Ion pune, convingător, o oglindă întregii societăți românești timp de aproape cinci decenii.

Florinela Popa