Organizări ritmico-temporale complexe în muzica lui Aurel Stroe, Anatol Vieru și în propria creație

Organizarea ritmico-temporală reprezintă o componentă sine qua non a artei muzicale. Aceasta presupune modul în care evenimentele sonore, de la sunete simple la structuri complexe, sunt grupate și integrate în timp. În mod evident, acest aspect a fost mereu în atenția compozitorilor, de la începuturile muzicii culte până în prezent, deoarece stă la baza discursului muzical. Universul ritmic are la bază o multitudine de constelații culturale ce au luminat creația generațiilor viitoare de compozitori. Cel mai important exemplu îl constituie sistemul ritmic al Antichității greco-latine, provenit dintr-un sincretism artistic ce cuprindea poezia, muzica și dansul. Prozodia a condus către grupări ritmice embrionare, formate din silabe accentuate și neaccentuate, ce au constituit fundamentul ritmic al impunătoarei creații occidentale. (Bogdan Pintilie)