In memoriam Valentin Gheorghiu

Așa cum e conceput, volumul de față își împlinește misiunea de a deveni o oglindă a vieții muzicale românești, traversate de firul roșu Valentin Gheorghiu; mai mult, reflectă repere ale pedagogiei, în frunte cu Constanța Erbiceanu, sau ale scrierilor muzicale care au sesizat cu acuratețe – cel puțin astfel se reflectă din articolele incluse aici – esența pianisticii și personalității interpretului.

Vorbind despre Valentin Gheorghiu, epitetele superlative abundă la tot pasul. Nici eu nu pot proceda altfel, mărturisind în final admirația pe care i-am purtat-o și de departe, dinspre public, și din apropiere, atunci când ne-am împrietenit. Vă invit, dragi cititori, să aveți aceeași experiență cu a mea: odată deschisă, cartea de față te prinde, te pasionează, te amuză și permanent te mișcă.

Valentina Sandu-Dediu

Despre arta pianistică a lui Valentin Gheorghiu s-a scris fără a se face economie de superlative. Fapt deloc neobișnuit pentru generațiile de spectatori care au asociat întotdeauna aparițiile în concerte și recitaluri ale marelui nostru pianist cu excelența în artă. Rafinamentul inexprimabil al unor interpretări proprii marilor figuri ale scenei muzicale s-a suprapus, la Valentin Gheorghiu, cu profunzimea și sinceritatea comunicării, iar statura lui – cea artistică, deopotrivă cu cea morală – a dominat stagiunile românești timp de aproape șapte decenii, traversând epocile cu aceeași verticalitate, răspândind dragoste pentru muzică și public. A rămas în România nu pentru că nu ar fi avut oferte pentru a se stabili în Europa Occidentală sau în Statele Unite ale Americii. Nu pentru că valoarea lui nu s-ar fi situat la cote comparabile cu cele ale marilor artiști ai pianului de prin alte părți ale planetei. Ci pentru că a dorit să rămână dedicat publicului românesc, căruia i-a arătat aceeași grijă și căldură ca și iubitei sale familii.

Monica Lup