Cvartet de coarde nr. 2 (1983)

Scrisă în 1983, lucrarea reprezintă prin conţinut și formă o experienţă inedită în creația proprie şi în cea românească, însemnând startul unei noi direcții: postmodernismul. Ceea ce defineşte sub raport stilistic travaliul componistic este mixtura realizată între minimalismul sistemului intonațional și ritmic, pe de o parte, şi travaliul evolutiv, transformaţional, efectuat la nivelul configurației, pe de altă parte. Materialul sonor utilizat se reduce la patru sunete netranspozabile (mi, fa diez, sol, si), iar întreaga desfășurare ritmică se bazează pe folosirea diferitelor aspectări ale unei formule de sextolet. Prin contrast cu economia de mijloace la stadiul microstructural, la cel macrostructural se remarcă efortul pentru obţinerea unităţii formale și a densității sugestive.

Adrian Iorgulescu