Nouă piese pentru pian

Cele Nouă piese pentru pian (Discours, Fluiere, Mirabilis, Țestoase, Débordement, Ricercare, Pentru degete moi, Cortegiu, Fulgere) au fost scrise în 1998; lucra încă la ele chiar în ultimele sale zile. Din păcate, două dintre piese au rămas neterminate.
Tehnicile modale ale lui Anatol Vieru, procedeele extrem de riguroase, adesea bazate pe legi matematice în folosirea modurilor și periodicităților ritmice nu au vreun efect restrictiv în planul expresiei; dimpotrivă, felul în care Anatol Vieru ridică expresia, imaginea, ideea la un nivel de forță maximă prin procedee matematice îl plasează într-o continuitate pitagoreică a secolului XX. Forma fuzionează cu conținutul ideatic, într-o variantă ideală. „A spune mult prin mijloace cât mai simple”, unul din principiile sale fundamentale, dă naștere, în aceste piese, unor partituri de virtuozitate, în care pianistul va descoperi empiric puterea propriului său auz modal: o scriitură vizual încărcată va „intra în degete” rapid tocmai datorită logicii intrinsece a conglomeratelor sonore, a universalității organizărilor modale. Auzul va respinge automat sunetele care nu aparțin modului, degetele vor găsi pozițiile acordurilor și arpegiilor după necesitatea auditivă și tactilă dictate de structură. Fiecare configurație sonoră sugerează o stare complexă, inefabilă; permutările din cadrul modurilor, răsturnările acordurilor-mod, selecția sunetelor din totalul cromatic confirmă puternica legătură dintre mod și emoție, așa cum a fost intuită de pitagoricieni, dar cu infinit mai multe nuanțe. Pianistul care a cântat Debussy, Ravel, Skriabin, Messiaen va fi probabil avantajat, dar, studiind aceste piese, orice pianist va descoperi calități nebănuite ale propriului său auz, își va dezvolta simțul ritmic și își va așeza gândirea pe noi coordonate. (Lena Vieru Conta)